.

hai sa construim casuta
eu fac schita si planul
tu aduci grinzile si tocurile
eu aduc dupa aceea culorile
te-ajut sa tai colturile

facem si-o bancuta?
mai c-o sa semene c-o barcuta…

apoi caram usile
si-o carafa cu vin de vara-toamna

il punem in camara?

sa ne desfacem povestile apoi
in fiecare zi un vis
azi unul de-al tau
maine unul de-al meu

pana visam

trepte

.

creatorul mirat
nu stia ca a creat ochi
din care izvorăste apă

fie ca zgândări, fie că mângâi

rămas tăcut
de atunci

gândind…
de n-ar fi fost sărata
omul ar fi sădit un pom

.

casa de la numarul 61A, undeva pe o strada in panta, privita din alt unghi. mirare. are niste geamuri imense, un fel de sera, salon, si in ciuda perdelelor gri, e un loc bun pentru citit, cred eu, privind de afara. s-a facut de cateva secunde verde si eu imi imaginez cum e dincolo de perdele, traversez si dau cu ochii de doua sacose de rafie uitate de cineva, poate chiar sunt ale unuia dintre proprietarii misteriosi. un zid de vreo 3 metri nu imi da voie sa vad in ansamblu, fur imagini cand trec, arunc un ochi prin poarta-usa ce are un patrat pentru vizionari. iarba crescuta in voie, o rulota mancata de rugina, neurnita si nedeschisa, probabil ca tot de atatia ani ca si portile duble de fier, pline de afise..sarme intinse, pe ele cate o zdreanta flutura in vant, copacei intre ziduri…
caramizile se desprind din zid, imi amintesc de un caine negru cu burta alba care se cocota pe zid si privea in departare acum cateva sapatamani. il strigam, niciodata nu ma auzea, privea spre ceva ce eu nu vedeam. acum, in locul de belvedere al patrupedului sta o ingraditura din lemn…inca n-a invatat sa urce scari, imi zic, d-aia e absent..
la cativa pasi se vede o pisica vargata, prin fantele ochilor miopi imi pare a fi cea careia acum cativa ani i-am facut baie..o strig, studiez un pic de la distanta unui pas de urias. din spate cineva ciudat striga: pisica, pisica..! se ducea chiar la 61A. mie mi-a luat ceva vreme sa aflu unde disparuse pisica asta pentru doi ani. intr-o curte miraculoasa, poate chiar intr-o casa cu geamuri mari, unde scaunele cu picioare de balansoar stau ocupate de pisici. sigur pisicile le-ar da voie cainilor galbenmaro sa se uite pe strada…

ochi de lut

Ştiai că ai un ochi mai mic şi unul mai mare?

Mă privesc atunci cu teamă. Oare o avea dreptate?

Oglinda de multe ori mă minte

Dar oboseala îmi deschide, într-adevăr, un ochi mai mult.

pictez atunci pleoapa de sus în negru

cel mai ades, acest lucru se prezintă imperceptibil

atât în jur, cât şi-n al meu vizor,

dar ştiu acum,

că stângul e pictat un pic mai mult.

asta îl face pe dreptul să se holbeze şi mai tare

îi ofer ce vrea, asemănare.

numai că nu se lasă, mereu dreptul e la înaintare

se face, însă, că atât unul cât şi altul simt mişcarea înşelătoare

fiecare

stângul scoate sare

dreptul…nu, că e mai tot timpul în căutare

ingeri

Mi-am sprijint inevitabil carbunele de coala alba

aveam in minte desenat un inger

 pe jumatate inecat

pe jumatate salvat

nu a voit sa iasa si sa se aseze pe hartia asta groasa

a iesit in schimb un inger cu capul deformat

putin distrat, intr-o rana, scurgandu-se in valuri…

cu aripi in loc de mana

mai tarziu in noapte a iesit o mica zana

si ea are aripi

dar e cheala

si intr-un final ingerul ghebosat

caruia i s-a scurs o lacrima mare din ochiul stang

a tinut-o cu mainile-i mici sa nu cada

in ea crestea un copac

vantul a inflorit o floare de gheata

intr-o zi o sa vi-i arat pe toti, asa cum au iesit

scurgandu-se prin mana-mi picata

desenez cu albastru in gand

insa in realitate toti ingerii mei sunt in carbuni

Inger fara fata