usa de lemn se loveste de perete
cineva bajbaie…
pe scarile in spirala e mai tot timpul intuneric
mi-e frig….
…. cineva ma cara in brate
sunt intr-o scara straina si am impresia ca lipsesc trepte
de fapt trecem dintr-o scara intr-alta
vad negru
bem ceai din pahare groase de mustar
soba se chinuie sa ne incalzeasca
adormim
visez intr-un cort la casa din vis ce are prispa
au fugit imaginile…
un caine ce priveste, lung, un fir de iarba, ce se clatina
o pisica ce sta intre geamuri
o usa de vara dublata de una de iarna
tuna, picaturile de ploaie rapaie pe trepte
iarba crescuta printre pietre pare mai verde
aud o portita lovindu-se
un lipait de talpi si un strigat lipit de pielea-i uda
vad un zambet ce nu are nevoie de cuvinte
privirea ce mangaie cerul plumburiu
urechea ce asculta tunetul
zambetul se intensifica in tandem cu fulgerul
pisica sare in casa, perdelele flutura
usa de plasa se deschide
cainele acum se gudura
vreau si eu in stropi de ploaie
sa strige pielea-mi uda si stransa
perechi de talpi ude…ochi si picaturi,
intr-o curte
copacul din vis creste
va fi crescut si in trecut
in casa bunicilor
inconjurat de mici pereti de chirpici
un nuc
cand vantul batea
crengile si radacinile
miscau un trunchi
peretii de pamant
niciodata vazut
cu ochi deschisi
a existat insa o casa
ce s-a construit candva
in jurul unui trunchi de nuc
-Refaci ceva?
-Caut liant pentru caramizi portocalii
-De ce te sfasii?
-Ah, nu ma sfasii, doar ma jucam un pic cu simbolurile
-Si uite ce ti se intampla… in joaca te sfasii
-Hai ca ti-am dat subiect de gandire
-Si cum iti place sa descosi cuvintele…
-Iar te capitonezi in sunete?
-Si azi si maine.
nu aud ca s-a facut primavara
si parca de acum e legal
sa te gandesti, cand te gandesti ca e legala
si nimeni nu te condamna
tu doar nu vrei sa iti creasca epoleti in loc de aripi…
te capitonezi
nu auzi nici pasarile
ca nu vrei
nici bobocul ce pocneste
matisorii iti dau depresii
magnolia te ameteste
nebunul iti propune exercitiul ala ce costa un leu
tu prea ai pungi sub ochi
si sunete-n urechi
preferi sa il lasi sa te injure
nici nu ii zambesti
mergi
-De ce o faci?
-De ce nu vezi iarba?
-Asculti de vocea interioara vreodata?
-Da, uite azi am ascultat-o.
nu vroiam sa ma duc acasa, mergeam mai departe si ma intorceam
si numai ce am traversat strada de dincolo de casa mea
vocea mi-a soptit
vezi ca ti-ai uitat portofelul la serviciu
iti zic de pe-acum sa stii
sa nu te enervezi
mai bine du-te tu acasa si mananca sa te potolesti
apoi poti sa citesti despre dependenta
dureri ce nu sunt ale tale, dar care starnesc dureri
prima data, am in minte…desi n-am vazut niciodata calatoria asta, pe unchi-miu pe schiuri coborand pana in satul din vale, mergea pe Camba, dar atunci zapada era din belsug pe vaile alea, mi-l imaginam ajungand la strabunicul meu in mai putin de jumatate de ora, fara bete, cu schiurile vechi care aveau legaturi, am uitat cum se numeau…
apoi, pe cand eram de vreo 13-14 ani…stiu ca eu si frate-miu luam bocanci mari si ne prindeam schiurile, nu mai erau ierni asa pline de zapada si erau prea multe pietre…. Tin minte si acum, cum intr-o seara, se facusera mormane de zapada in curte ca sa se poata trece, era deja zece, becul ala mare, cat un pepene, era aprins, si noi deschisesem portile de la drum si facusem partie, aveam cam 10 metri pana la poarta…si probleme cu echilibrul…Bunica-miu care iesea din casa sa ne intrebe daca mai stam…ca e tarziu…si vechea poveste…pot sa sting becul? n-am sa uit niciodata seara aia cand ne distram…atunci nu-mi amintesc sa fi cazut…
apoi au urmat zile cand ne dadeam pe drum, totul fiind in panta in satul asta de munte…alta data cand ne-am dus sub rapa si am facut urme de ne dadeam ca la trabulina, dar fara inclinatia de rigoare, si imi amintesc si acum cum ma enervam ca picam acolo unde era mica ridicatura…prindeam viteza…si asa cu mainile pe langa corp…mi-am dorit intodeauna bete…
apoi in alta iarna frate-miu s-a dus in coasta si si-a dat drumul cu schiurile pe o panta mai periculoasa, plina de gheata, a reusit sa isi rupa mana…
si la scurt timp, iarna urmatoare, sau ceva de genul asta…au plecat iar cu schiurle pana la sangeru si erau schiurile vecinului cele pe care le avea in picioare unchi-miu… le-a rupt…probabil ca nu mai era asa multa zapada pe vai…
si iernile si vaile au ramas fara troiene?
a trebuit sa dea la schimb schiurile noastre…si de atunci nu le-am mai vazut….
doua fotografii am reusit sa “fur” de la casa batranesca …una cu bunica-mea, strabunica, primul nascut si crescut….si una cu bunicul pe schiuri in detasamentul vanatori de munte, pe asta n-o mai gasesc si nu vreau sa cred ca am pierdut-o….bunicul pe schiuri de lemn…la vanatori de munte….inca sper ca e undeva stand intre paginile unei carti, tihnita, poate inca nu a venit vremea sa o vad….din nou
Ei, scarţ mariţa!
eu plang mereu
de-aud.
măgăriţo! de rosteşte
simt că m-aş face…mică
se prea poate că doar glumea cu mine
un copil…
de mult nu m-a mai vizitat
în nici un fel…
si nici piticul ce venea la ea
si ii lasa bomboane mici sub perna
bomboane…pentru mica magariţă?
piticul ce dormea in batalul de păcură
iar dimineaţa se zvânta stând sus pe sondă
aud prin somn…scârţâie…
e dimineaţă
