copacul din vis creste
va fi crescut si in trecut
in casa bunicilor
inconjurat de mici pereti de chirpici
un nuc
cand vantul batea
crengile si radacinile
miscau un trunchi
peretii de pamant
niciodata vazut
cu ochi deschisi
a existat insa o casa
ce s-a construit candva
in jurul unui trunchi de nuc
petale de flori în căzi mari de granit
ea scăldându-se în apa caldă
el lipindu-şi spatele de margine
şuvoi repede de apă
creat de un magnat.
artificial
privesc trupuri frumoase
goale
fac tumbe deasupra şuvoiului
pe ei îi privesc încântată
muşchii fusiformi se văd sub piele
la fiecare mişcare în aer
femeile se rostogolesc stând ghemuite,
nu ating apa.
bărbaţii îşi întind picioarele lungi,
le privesc abdomenele plate.
am desenat ceva
şi îmi privesc compoziţia dându-mă peste cap
el îmi zice:
-dar unde e perspectiva engleză?
eu zic:
- asta, nu vezi? e o compoziţie, are trei părţi.
Mă rostogolesc şi desenul meu dispare,
sus, pe un zid statuile sculpate de mine, nefinisate
în loc de trei acum sunt plus trei
i le arăt…
una dintre statuile consacrate îşi deschide palma,
aruncă, spre mulţime, o piatra.
bărbatul atletic sculptat de mine
îşi deschide atunci palma, şi ajutându-se de mâna stângă
smulge un băţ de piatră, ce-i era lipit de palmă
trage cu putere, reuşeşte,
îl aruncă spre mulţime.
-Refaci ceva?
-Caut liant pentru caramizi portocalii
-De ce te sfasii?
-Ah, nu ma sfasii, doar ma jucam un pic cu simbolurile
-Si uite ce ti se intampla… in joaca te sfasii
-Hai ca ti-am dat subiect de gandire
-Si cum iti place sa descosi cuvintele…
-Iar te capitonezi in sunete?
-Si azi si maine.
nu aud ca s-a facut primavara
si parca de acum e legal
sa te gandesti, cand te gandesti ca e legala
si nimeni nu te condamna
tu doar nu vrei sa iti creasca epoleti in loc de aripi…
te capitonezi
nu auzi nici pasarile
ca nu vrei
nici bobocul ce pocneste
matisorii iti dau depresii
magnolia te ameteste
nebunul iti propune exercitiul ala ce costa un leu
tu prea ai pungi sub ochi
si sunete-n urechi
preferi sa il lasi sa te injure
nici nu ii zambesti
mergi
-De ce o faci?
-De ce nu vezi iarba?
-Asculti de vocea interioara vreodata?
-Da, uite azi am ascultat-o.
nu vroiam sa ma duc acasa, mergeam mai departe si ma intorceam
si numai ce am traversat strada de dincolo de casa mea
vocea mi-a soptit
vezi ca ti-ai uitat portofelul la serviciu
iti zic de pe-acum sa stii
sa nu te enervezi
mai bine du-te tu acasa si mananca sa te potolesti
apoi poti sa citesti despre dependenta
dureri ce nu sunt ale tale, dar care starnesc dureri
reflectari in oglinda
faianta ciobita, irizatii mici negricioase
copacei igrasiosi
asemeni temerilor prinse de mintea mea
in zbor
se preconizeaza a fi inca tanara…
mazgaleli cu roz sidefiu lasate
in oglindiri bizare
asa fac…eu
se spune ca trebuie sa fie aseptica
reflectand
caracterul integru, pur
fara dare
insa, sapa de ispsos turnata
ascunde de ani
zoaie
betonul tare se dezvaluie acum
sub masa amorfa
candva imaculata
pete mucegaite
tevi ruginite
plafoane false
vopseluri albe pentru umezeli
prezente
oglinzi patate de stropi prafuiti
aruncati in noapte
rozosin in culori pale
oglindiri bizare
luciri de pupila
doar gura de scurgere
accepta drenarea
lipesc para de cauciuc
de inima ridata
inca neincercata
ar spune…as spune
si astea sunt doar petele
colectionate
din vremuri imemoriale
descopar cu un spaclu lat
pacate sub zidul
mascat
timp indelungat
