.

.

iar masa era rotundă ruptă dintr-o bucată
de lemn crescut până la cer
pe scaune din crengi stăteau câţiva prieteni adunaţi
din colţurile uscate, calde sau pline de apă
ale pământului
nu-şi vorbeau pentru că nu se cunoşteau după cuvinte
ci după o tăcere
mai apoi au început un joc care dezlega
inimi şi guri
fiecare rostea un cuvânt despre sine
iar povestea se rostogolea pe masă
împreună puneau mâinile în cerc
adunau! povestea spre centru
dintr-o dată ochii li se luminau
tăcerea se rupea
ca să reapară iar după următoarele cuvinte rostite
făuritoare de poveste rotundă.