da sau nu

Aseară am văzut unul din spectacolele de teatru venite, din ţară, la Bucureşti, în cadrul fnt. Timp de o oră şi ceva experimentezi ceea ce simţi de fiecare dată când priveşti în jur. Toate trucurile vor fi folosite la vedere, pentru a te introduce şi mai bine în atmosferă. Ai oamenii în negru care fac asta, sunt responsabili cu efectele sonore şi nu numai. Trebuie tu, ca spectator, să crezi tot ceea ce ţi se spune. Povestea e reală. E România ta! Cea în care călătoreşti cu trenul şi un damf de ceapă îţi intră în nări, cea în care vecinul sforăie şi a uitat să folosească săpunul şi periuţa, cea în care toate scârţâie în jurul tău, parcă acum ar urma să se dezintegreze.
Apoi te vezi cu nişte căşti înfipte în urechi, stai la geam şi încerci să respiri aer mai curat, cu gândul departe la America. Ori stai pe bancă cu gândul la Germania,…,….,….în nici un caz România. Te vezi emigrând, te vezi departe, şi spui în gând sau cu glas tare: România! te pup…….
În urma ta un compartiment de tren, o conservă goală, mirosurile se amestecă, gândurile se amestecă, sunetele…România pe care nimeni nu o poate schimba. cam da…. sau nu…..