.

ziua de duminică
în care era luni

şi ceasul suna în capul meu din şapte în şapte trepte
sonore

bătrâna de vis-a-vis trânteşte tingirile
oalele se aruncă dincolo de geamurile subţiri

deasupra un copil începe maratonul
alearga din pat până pe canapea
între minutul şapte plus încă şapte
şi tot după alt şapte

afară nu mai e ora de vară
iarna s-a instalat şi în orologii
puse strategic în buricul acesta de târg

şi nici măcar nu mi-am terminat visul
e luni dimineaţa în dimineaţa asta de duminică

încă şapte minute
şi încă şapte

toarnă-mi apă în urechea dreapta
când încerc să visez zăpadă

amestecă zilele
şi numără frunzele căzute în parc
într-o dimineaţă ruptă
în şapte minute
şi iar şapte