Zilele Regelui, Filip Florian

o carte care farmeca de la primul cuvant pana la ultimul, incat cu greu stiu ce pasaj sa aleg….fiecare din epistolele scrise, cu patima, de Siegrfied farmeca, cuvintele se inlantuie si pe tot parcursul romanului ai impresia ca in fata ochilor se desfasoara un basm un pic mai lung.

“In cosul de rachita era Siegfried. In celalalt cos, de nuiele, erau un ulcior cu lapte, peste prajit, jumatate de piept de gaina si branza dulce. Primul cos, ca intotdeauna, atarna de bratul lui Joseph Strauss, iar al doilea, cu o toarta inalta si curbata, se afla in mainile lui Otto Huer. Cuvantul acesta, mainile, se potrivea de minune imprejurarii in care se gaseu, pentru ca, umbland prin zapada mare si inghetata, straduindu-se sa tina urmele si sa nu alunece, frizerul trecea cosul dintr-o mana in alta, intruna, parca balansul l-ar fi ajutat sa-si pastreze echilibrul.
[...] Spalatoreasa, barbatul si plozii ii asteptau de destula vreme, tematori, pentru ca nu mai auzisera niciodata ca doi domni, cu haine nemtesti si chiar nemti, sa faca vizite unei mîţe.”

*multumesc