.

Un nou festival de film se apropie, un altul tocmai s-a incheiat, n-am reusit sa gasesc starea pentru a lasa cateva insemnari cat sa nu uit ce am vazut. Din cele opt vazute cinci au meritat. Fara prea multe date despre ele, ar fi de revazut. Regizorii si povestile de dupa proiectii au intregit cadrul filmelor si desi putini cei intresati, a fost placut sa ii auzim vorbind, sunt sigura. Multe aspecte care m-au intristat, deznadejde din partea celor care pun povestile pe ecran, cred ca in Romania ei se simt ca intr-o lupta cu morile de vant….
Mi-ar fi placut ca la proiectia filmului Podul de flori, exceptional, sa fi fost la fel de multi ca la Tokyo, dar se pare ca a fost imposibil…

Eldorado
Absurdistan
Podul de flori
Tokyo
4 Nights with Anna

.

*
sa stiu ce-i versul.
ce gand razbate din ochi necunoscut,
si sa nu stiu ce simtamant, cuvant, imi trece azi prin gand.

*
incet se-aude azi un gand…
e doar un fier ce-nchipuie petale
acum te poti juca…
cu un penel in mana dreapta
pui galben chiar in mijloc
pe margini pui albastru
doar iris in care te-oglindesti
in timp ce daruiesti…..

.

De ceva vreme privesc lumea prin ochii lui Wim Wenders. Mai precis ii vad filmele, pana acum:
Lisbon Story
Wings of Desire
Faraway, So Close!
Ten Minutes older
The end of violence
* The Million Dollar Hotel

Portretul unui regizor s-ar putea schita doar dupa ce i-ai vedea toate filmele, cred. Nici atunci nu as fi sigura ca as stii sa sintetizez. Lisabon story m-a facut curioasa sa vad ce-i dincolo de acea pelicula unica, superba, din care strabate sufletul unui om indragostit de imagine, de cinematografie. Am urmarit cu pulsul crescand periplul prin orasul cu nume de poezie si am ascultat ritmul inimii unui regizor, care inca mai crede in puterea benefica a imaginii. Apoi am inceput sa caut.

.

.

inlauntru e taramul in care pierd in fiecare zi cuvantul
caut un lacas ce seamana cu sticla naufragiatului
cufund degetul mic in vis si regasesc ce n-am gasit
arunc sticla spre alt taram unde cuvintele ating

.

tu bei cafea iar eu beau lapte
e dimineata…
orele curg alene
secundele nu-s pentru azi
tu bei lapte iar eu beau cafea
e tot dimineata…

*caffe&latte

.

cuvintele au fost inghitite de sunete….

.

sa stiu a spune unde si pana cand…
am sa mai simt incatusarea unei litere

cuvintele ce-aduc povestile
se-opresc in cer ascuns
privesc atunci doar norii
sperand sa pot zari
un gand scapat din haturile mintii

cand pasii doar te duc…
spre-un varf sau doar alt drum….

si nu mi te aduc…

.

de ce simti picurand?
as vrea sa fiu un clovn
sa ma ascund de mine intr-un zambet…
poate chiar azi…

.

pasi mari ce rasuna pe strada, o stare de ireal cuprinde chiar si drumurile cunoscute, urcus in miez de oras, masini alergand pe trotuare, o suvita de par incalcita ce pare ca se zbate in fiecare zi sa iasa din firul rosu rasucit la varf. e mai cald, primii curiosi se ivesc la pervazul geamurilor mari si prafuite. pe unii ii cunosc deja si imi imaginez cum as intra in vorba cu ei, cum as ruga-o pe ea sa ma lase sa ii fac poza, asa cum sta la geam, cum m-ar lasa sa ii ascult povestea de dincolo de geamul mare, din camera intunecoasa, inalta pana peste poate, in care cartile se lupta sa ajunga pana la tavanul ingalbenit. oare cartilor le place pe raftul cel mai de sus?
si merg mai departe, se face seara si pasii mari ma poarta pe alte strazi si ma aduc mai apoi in aceasi intersectie. geamuri mari luminate, copaci care nu mai sunt, vant ce se joaca in par, trec strada si imi amintesc iar de povestea celui care priveste de dincolo de strada. in vis erai in urma mea, am intors capul pentru o secunda si pentru inca o secunda…. in urma pasilor mei erau pasii tai.