arunc cuvinte sub forma de buze arcuite
sunt cuvintele un fel de buze arcuite?
unele….
(26 februarie 2008)

arunc cuvinte sub forma de buze arcuite
sunt cuvintele un fel de buze arcuite?
unele….
(26 februarie 2008)

“Faceti un experiment, domnule Schilf. Luati cu dumneavoastra un aparat de fotografiat. Urcati-va intr-o noapte pe acoperisul unui bloc. Alegeti timpul de expunere de cateva secunde si fotografiati o intersectie. ce-o sa vedeti? Luminile masinilor si ale autostrazilor, niste dungi drepte sau ondulate. O retea de linii. Cu cat prelungiti mai mult timpul de expunere, cu atat mai deasa devine reteaua.
Si acum luati ceasca asta de ceai. Imaginati-va ca o puteti fotografia de undeva de sus, cu un timp de expunere de un milion de ani. N-ar fi poza unei cesti, ci a unei retele de nepatruns. In mijloc s-ar afla o pata deschisa la culoare, cu marginile sterse, acolo unde s-a format caolinul. [...]
Ati vedea cum e conectata ea, ignorand limitele timpului si spatiului, cu toate obiectele si fiintele din jur, in timp ce acestea se intersecteaza la randul lor cu altele, ca parti integrante in acelasi proces. Iar daca ati seta timpul de expunere la infinit si v-ati distanta de obiect la nesfarsit, ati vedea realitatea asa cum e ea cu adevarat: o intrepatrundere, o glisare atemporala si nelocalizabila. Un covor cu tesatura deasa, in fata culcusului unui zeu inexistent.”

un gugustiuc ce canta
o lingurita ce se zbate in chisea
paharul cu apa de izvor
lasat la amiaza intr-o tinda
umbra

pictând piciorul de cristal
intr-o culoare de metal
strang frânghia închipuită
şi peste ganduri răsucită
lasou pe-o buză rubinie
cu gust de vie
ce se opreşte drept pe limbă
broboană născocită

descantec de vant
un cantec in gand
lipit de pamant
aud frematand
jos sipot
sus vant
gol in adanc

Pescuit Sportiv
Un film de vazut. Dialogul e bun, replica nu suna sec, iar jocul nu pare fals pana la ridicol. doar in scena accidentului s-a simtit ceva….gen – filmare pe camera video intr-o dimineata de duminica, undeva la padure. poate, a fost doar voit in stilul amator. cateva cadre te introduc bine in atmosfera, esti acolo si iti misti privirea, stanga, sus, iar stanga, poate chiar pui mana, iei o bucata de cer in privire, apoi o punga la rasul ierbii si parca tot norul iti face cu ochiul. realism impachetat in punga de mega image, mult gunoi in cadru. cat sa nu uitam niciodata ca traim in societatea de consum si consumul lasa in urma lui punga de un leu ce ne poate astupa gura.
au fost cateva momente -stop-cadru- ea intoarsa pe o parte, alta ea in stanga imaginii si in spate drumul si o duba, ea dintr-un anume unghi, de jos privita…. nu mi-au placut, insa, taieturile de cadru, prim plan mai mereu, dar asta e tehnica de filmare adoptata, se pare.
Adrian Sitaru a mai regizat scurt metrajul Valuri
so, take a sit… enjoy…