.

o zi ca oricare alta, mai speciala pentru ca vine dupa cea de dinainte. flash, stop cadru: ora sapte, la balconul de la etajul intai sta un caine care se crede om, bineinteles, jos se afla un prieten ce vorbeste cu stapanul ce se crede si el om. uite, aici sta batranul ala care are doi caini negri, ii urca la geam si le arata masinile ce trec in viteza pe strada. in varful picioarelor sta pe o banca, tine in maini o foaie dintr-o carte cu integrame. lebedele albe sunt oare? de ce fac ca niste purcei? de ce fug de lebada neagra? oare ei isi dau seama ca ea e altfel? si e atat de frumoasa. i-am urmarit astazi pret de multe minute cand ma durea stomacul, au crezut ca sunt din peisaj si au venit sa manance alge de pe picioarele mele. mai tarziu ma indemnau sa probez un tricou pe care il gasisera in lac, m-au distrat. am desenat pe peretele de sub pat un omulet ce va deveni verde…sau sa ma mai gandesc…
vezi hulboul ala de pe cladirea din piata Amzei, zidul de langa si iedera, apoi cerul la ora asta?
ma vezi cum stau la semafor si ma stramb? imi bag mainile in buzunare, imi fac picioarele in x, raman si privesc povestea de pe partea cealalta.
cred ca eu am vazut astazi cadrele si altcineva le va fotografia…click…flash.