.

ma privesc in oglinzi care nu sunt ale mele
deformat
port niste pantaloni facuti din bucati
carouri din alte carouri

ajung langa lac, imi arunc imaginea in el
o vad cum se lipeste de piatra uda

odata m-am privit in pupila de pisica
si ma gandeam ca pesemne ma vede
si ea pe mine cum eu ma vad….

.

o zi ca oricare alta, mai speciala pentru ca vine dupa cea de dinainte. flash, stop cadru: ora sapte, la balconul de la etajul intai sta un caine care se crede om, bineinteles, jos se afla un prieten ce vorbeste cu stapanul ce se crede si el om. uite, aici sta batranul ala care are doi caini negri, ii urca la geam si le arata masinile ce trec in viteza pe strada. in varful picioarelor sta pe o banca, tine in maini o foaie dintr-o carte cu integrame. lebedele albe sunt oare? de ce fac ca niste purcei? de ce fug de lebada neagra? oare ei isi dau seama ca ea e altfel? si e atat de frumoasa. i-am urmarit astazi pret de multe minute cand ma durea stomacul, au crezut ca sunt din peisaj si au venit sa manance alge de pe picioarele mele. mai tarziu ma indemnau sa probez un tricou pe care il gasisera in lac, m-au distrat. am desenat pe peretele de sub pat un omulet ce va deveni verde…sau sa ma mai gandesc…
vezi hulboul ala de pe cladirea din piata Amzei, zidul de langa si iedera, apoi cerul la ora asta?
ma vezi cum stau la semafor si ma stramb? imi bag mainile in buzunare, imi fac picioarele in x, raman si privesc povestea de pe partea cealalta.
cred ca eu am vazut astazi cadrele si altcineva le va fotografia…click…flash.

.

The three burials of Melquiades Estrada
dupa un scenariu de Guillermo Arriaga, despre cartile lui si scenarii, ecranizari a vorbit yerba. Intr-adevar mai aparte, l-am vazut in doua bucati. datorita unui stomac foarte sensibil in aceasta vara, n-am rezistat sa vad partea cu antigelul si am oprit. astazi cu eroism, am rezistat la o ultima dezvelire a ceea ce mai ramasese din bunul sau prieten. m-a tinut pana in ultimele 10 minute cu ideea ca il duce acasa, nu ma asteptam la intorsatura: sa nu existe familia aceea despre care Melquiades ii vorbise. insa casa exista, locul acela se dezvaluie pana la urma. Tommy Lee Jones face un rol de exceptie, sa nu cazi doborat, sa mergi si sa crezi pana in ultima clipa. si locul acela sa existe, desi toti ceilalti te contrazic. despre prietenie, dusa pana la extrem, despre tot ceea ce inseamna “complet”, care aduce adesea cu nebunia, privit din exterior. ispasirea prin drumul chinuitor, dezgroparea si reingroparea, absurditatea mortii, greutatea cu care invatam sa ne cerem iertare si cum poate usura o povara pe care suntem nevoiti sa o caram toata viata. un film ce te pune pe ganduri. de vazut.
nu stiu pe care sa il situez primul, dintre filmele cu scenarii scrise de Arriaga. ar fi Amores Perros, The three burials of Melquiades Estrada, Babel, 21grams.

.

port pietre de moară-n stomac
………………………………….
durerea e praf amestecat cu apă
simt sete şi beau tacere
văd cum întunericul m-ascunde de mine
mă cufund în vis, caut alt vis

adorm sub lumina artificială

După-amiaza unui torţionar

Filmul lui Lucian Pintilie facut dupa 2001 m-a surpins placut. desi realizat in 2001 eu il vad acum. am ezitat o vreme nestiind ce se afla dincolo de titlu, neavand alte repere.
mi-a placut de la primul la ultimul cadru. incepe cu o voce pe fundal, se deruleaza prin fata ochilor figuri diverse, se vorbeste despre cauzalitate. un tanar imbarcat in sutana trage dintr-o tigara visator, il vedem cum intinde tigara unui copil, se trece prin compartimente, figuri pitoresti, culori intense, incet, incet, camera se apropie de cel care vorbeste. triunghiul material si in prelungirea sa un triunghi al lumii nevazute, divinitatea in centru, in momentul acela se opreste trenul si in triunghiul prafuit apare figura unui barbat ce asteapta pe un peron cu un buchet de flori la in mana. gara din giurgiu, o masina veche, un personaj instabil, de acum incepe dupa amiaza unui tortionar. nu cred ca dorinta regizorului a fost sa creeze un personaj simpatic, demn de mila. ni se prezinta un personaj atipic, te intrebi daca in orice individ in aparenta se ascunde un posibil criminal. apicultor, slab de nervi dupa toate cele ce-a facut, cu un fiu care il uraste si o sotie supusa, asemeni unui robotel.
in nici un caz nu il poti incadra la genul comedie asa cum au facut cei de la cinemagia. parerea mea.
mai rumeg, mai gandesc la imagini. cadre foarte reusite, Rebenciuc si Beligan mi-au placut.

.

nr. 20. soarele ma bate drept in crestet, duc mana in sus, parul meu acumuleaza raze. merg, incerc sa traversez neregulametar dar nici asta nu imi iese. asa ca aleg sa mai merg cativa metri pana la trecerea de pietoni din intersectie. trec pe langa o casa inalta, numar geamurile 1, 2, 3…7…9, plus balcon pe colt, cu lemn. se deschide o poarta, vad picioarele umflate ale unei batrane ce se sprijina intr-un baston, rosu violaceu, dureroase, cred. se plimba putin, a lasat geamul de la parter deschis. trag cu ochiul si vad multime de carti, o camera in penumbra, ascunde trecutul si viitorul….mult praf intre.

.

pentru ca e locul unde ajung cei care cauta schite pentru case in copac

iar altii cauta locul cu desene….

mi-am pus desenele aici

.

cuvinte cat sa adorm
cuvinte cat sa nu uit
cele doua tigari
vor fi de foi
pe una am sa scriu scrum
pe cealalta fum

am sa ma las sa aleg
ce sa fie?
scrum…sau fum…?

greierele de bucuresti

de lustra, improvizata, de hartie se izbesc vreo doua muste. zgomot de roti ce urca, un greiere a inceput sa cante, ma intreb in ce loc o fi, intre zidul de pe stanga, in copacul rasarit din beton sau poate e in gura leului, floarea copilariei… si iata ca sunt mai multi si dau un concert.
am sa ies sa ii ascult un pic. apoi, agale, o iau in jos pe strada si urmaresc numere, de obicei absente.
tocuri de geam, inalte, vopsite in albastru ce se cojeste, ma intreb de unde aceasta idee, e mai putin obisnuit. iedera se usuca pe o casa care moare sau se usuca pe una care se ambitioneaza sa traisca doar prin ziduri, n-am idee…
o curte lunga, imi plac intotdeauna curtile lungi in care capatul ascunde ceva nevazut. aici ca-n palma vezi un porumbel ce a murit si in fiecare zi se usuca tot mai mult, spatarul unui scaun de lemn… lacatul a ferecat portile, a izgonit chiriasii. un caine statea si strajuia adesea casa, era pitit intr-o spartura din zid, langa teava de gaz, de ceva vreme a disparut, nu mai intorc capul dupa el “pentru ca mi s-a parut”. o fi de la praful ce s-a pus pe podea sau poate de la aerul ce sta prins in geam? sau poate s-a ascuns dincolo de usa inchisa si nu mai sta in zid…
si-aici canta greierii, in toate curtile din bucuresti mai canta cate-un greiere…sau doi…

.

am ascultat povestea celor care au flamanzit
ei nu pot arunca firimiturile de paine nicicand
nu am stiut ce sa fac cu ele de cand locuiesc la baza pamantului
de-as locui la inaltime le-as lasa pe stresini

am ascultat odata povestea copiilor ce aruncau paine la gunoi
unii in cos, altii pe langa cos
se cam bateau cu pumnul in piept care-i mai corect
nu auzisera de copiii ce n-au la masa nici un corn

mananc paine uscata si arunc firimiturile in vant