.

casa de la numarul 61A, undeva pe o strada in panta, privita din alt unghi. mirare. are niste geamuri imense, un fel de sera, salon, si in ciuda perdelelor gri, e un loc bun pentru citit, cred eu, privind de afara. s-a facut de cateva secunde verde si eu imi imaginez cum e dincolo de perdele, traversez si dau cu ochii de doua sacose de rafie uitate de cineva, poate chiar sunt ale unuia dintre proprietarii misteriosi. un zid de vreo 3 metri nu imi da voie sa vad in ansamblu, fur imagini cand trec, arunc un ochi prin poarta-usa ce are un patrat pentru vizionari. iarba crescuta in voie, o rulota mancata de rugina, neurnita si nedeschisa, probabil ca tot de atatia ani ca si portile duble de fier, pline de afise..sarme intinse, pe ele cate o zdreanta flutura in vant, copacei intre ziduri…
caramizile se desprind din zid, imi amintesc de un caine negru cu burta alba care se cocota pe zid si privea in departare acum cateva sapatamani. il strigam, niciodata nu ma auzea, privea spre ceva ce eu nu vedeam. acum, in locul de belvedere al patrupedului sta o ingraditura din lemn…inca n-a invatat sa urce scari, imi zic, d-aia e absent..
la cativa pasi se vede o pisica vargata, prin fantele ochilor miopi imi pare a fi cea careia acum cativa ani i-am facut baie..o strig, studiez un pic de la distanta unui pas de urias. din spate cineva ciudat striga: pisica, pisica..! se ducea chiar la 61A. mie mi-a luat ceva vreme sa aflu unde disparuse pisica asta pentru doi ani. intr-o curte miraculoasa, poate chiar intr-o casa cu geamuri mari, unde scaunele cu picioare de balansoar stau ocupate de pisici. sigur pisicile le-ar da voie cainilor galbenmaro sa se uite pe strada…