.

niciodata nu m-am mai intors in curtea in care mi-am julit genunchii
alergam, saream intr-o groapa cu nisip

dar ma poarta pasi invizibili printre copaci
traversez si intru in curte

un zid separa copilaria mea de alta copilarie
tot a mea, mai timpurie
acolo-atunci credeam ca pot vindeca pe altii
intepandu-i cu ace de pin

genunchi juliti
coji lipite de strampi
incat credeam ca m-am nascut
purtandu-i

mai tarziu priveam la ciupercute rosii
topogane
sau ace de pin prin gard
imi parea o lume stranie ce nu mai era a mea

stiam asta din iarna aia in care
de ciuda ca o sa mi se ascunda
am plimbat-o pe bunica
pe strazi

mintind-o
spunandu-i ca nu stiu unde e gradinita
n-a durat decat cateva minute

stiam ca la un moment dat n-o sa mai stiu
repetam ruptura, jucam rolul de atunci