.

case cu aer de mucegai şi de vechi
printre bârne
mereu prezente în visele mele
pândesc uşi, deschid ferestre ce nu mai au perdele

va visez cu vieţile voastre
cu inimi din moloz
şi abdomene ascunse în pivniţe ude
ce le văd şi le simt încă pulsând
prin timp

un timp ce nu mi se destăinuie decât când nu mai am vârstă
iar mintea mă lasă să umblu pe uşi ce nu mai au ivăre
pentru a fi deschise de mâini
observ cum găurile de cheie sunt portiţe sigure pentru cuvinte

ori pentru minte

aşa îmi pot închipui întâlniri, regăsiri
în timp ce poposesc în case vechi
ce mă îndeamnă să le urc scările încet

să le cotrobăi cotloanele minţii
să fac un inventar al tuturor pisicilor ce au fugit prin pod
să număr pânzele de păianjen
şi tiglele lipite cu firişoare de nisip

stând pe o ladă plină cu ilustrate pe-o parte
iar pe cealaltă cuvinte aruncate