.

treceau zilele, stateam pe un scaun intr-un cinematograf, cu agenda in mana, cu un pix scrijeleam cuvinte, vorbeam mai demult despre o casuţă făcută din litere, inchipuită. m-am trezit uitându-mă la reclame stupide. credeam că pe scaunul ala nu-mi va mai fi asa frig, sosetele nu mi se vedeau ca erau scurte, parea ca as fi descult. mergeam si ceream bilete cu un aer indiferent, ceream chiar trei, desi eu eram unul…
la intrare aratam unul si restul deja le repartizasem prietenilor mei imaginari, reali, dar pe ei nu ii intreba nimeni de bilete, doar eu din cand in cand. mi se intampla sa ii pierd din ochi chiar si eu, nu ma asteptam sa ii zareasca altii. De multe ori ma imbufnam cand se asezau cu fundul pe ei, de fapt reuseam sa ii scot de sub scaun cu greu, speriati ca li s-a luat locul asa brutal, se piteau. De curand a fost veselie, cei ce se asezau pe randul pe care stateam si eu simteau prezenta prietenilor mei si nu se asezau chiar langa mine, la dreapta era o suricata ce se ridicase pe piciorusele din spate, la primul film, foarte atenta, comenta, la al doilea manca seminte si injura, certandu-ma si amenintandu-ma ca niciodata nu mai vine cu mine la film, in stanga mea statea cainele ala mic si agitat, m-a innebunit la ultima proiectie, vroia sa se duca si el pe la 1911 sa se plimbe printre carute, cu greu l-am stapanit.

am mers o vreme impreuna cand am iesit din sala…la un moment dat au zbughit-o…strigandu-mi ca au sa se intoarca la un desen animat…sau la un film documentar