Visul copilului care păşeşte pe zăpadă fără a lăsa urme/Gabriel Chifu
aprilie 21, 2008 Lazarus strigă:
- Truman, Truman!
Cel chemat aude şi îşi face apariţia tot în zbor: este o pasăre, dar nu mă arăt surprins, am învăţat să-mi controlez emoţiile.
Îngerul face prezentările:
- El e Truman, condorul care vorbeşte. Iar el e Veniamin, copilul care se ridică la cer.
[...]
- Veniamin, nu te întrista, nu eşti primul care păţeşte asta, care nu mai percepe lumea oamenilor. Există însă remedii, soluţii. Eu cunosc câteva, încearcă-le, vezi care ţi se potriveşte. Îţi sugerez să începi cu cea mai probabilă dintre ele: visează lumea de jos, visează viaţa alor tăi! Gândeşte-te la ei înainte de culcare şi îţi vor apărea în vis, viaţa lor se va derula în visul tău. ….”
[...] Atunci, Truman, m-am trezit din acest vis. A fost un vis cu tata.
citesc
Foarte frumos fragmentul.Dar cum e toata cartea?
inca nu stiu ce se va intampla cu el, copilul…
as fi vrut sa fie niste vise mai scurte, la unele n-am avut rabdare - tortionari si povesti cu ei, mai mult as fi vrut sa se plimbe Chifu prin spatiul dintre cer si pamant si asa sa ne plimbe si pe noi. Am sa mai pun ceva fragmente…sa vad daca cosmarurile mai pot fi numite vise…