vis(and)…

 

“Vântul a bătut cu putere toată noaptea. Mă trezesc de mai multe ori şi aud vântul şuierând de-a lungul pereţilor şi mai mult decât atât; vântul ia în stăpânire casa, astfel încât lemnăria veche geme, se aud trosnete de peste tot, sunete stridente, şuierate, aproape ameninţătoare venind dinspre pădure, un zăngănit metalic şi un zgomot puternic vennind, cred, dinspre magazie şi sunt cam ingrijorat aşa cum stau în întuneric cu ochii în tavan, dar este cald sub plapumă şi nu am nici o intenţie să mă scol acum. Mă întreb dacă ţiglele de pe acoperiş vor rezista, sau dacă vor fi luate de vânt în curând, vor zbura prin curte în vârtejuri şi îmi vor lovi maşina. Hotărăsc că nu se va întâmpla asta şi adorm la loc.”

Per Petterson, La furat de cai, capitolul 9/pag.99

Se recomanda a se citi in doze mici, pe banca trenului, in paturi suspendate, agatat de scari imaginare, in poduri, pe maluri de rau, in cabana de la munte, in mansarda incalzita…in doi, ca o taina, soptita prietenilor…la ceas de seara