.

Buze in forma de cuvinte

sau cuvinte in forma de buze arcuite?

ganduri marunte nascute dintr-un

creier ce are circumvolutiuni taiate

debiteaza vise ciunte

aripa taiata ca a acelei gaini negre

pe care pilotul a aruncat-o din avionul lada

aripa sfasiata

cei doi cocosi morti

in intersectie

in urma unei batalii sangeroase

in fata lor

trei barbati cu fata la rasarit

un pic cam smotociti

canta si se cred cocosi

noi inca zburam

intalnirea cu o satra colorata

apoi pe pamant

fugind spre gara

pilotul are legat de el cu un ham

o fetita blonda care-l ingreuneaza

incearca sa desfaca

ne ascundem

dar parca nu mai suntem noi

oricum eu nu mai sunt eu

si privesc la lumina ce vine prin geamuri

de jos, desi sunt sus

caciula cosmonaut

am ras amintindu-ne de scufiile bunicilor… Iti povesteam cum tataie avea o caciula pe care el o numea “cosmonaut”, nepotii se trezeau, intotdeauna, ca vor si ei sa doarma cu o astfel de caciula “cosmonaut”, de dimensiuni reduse… de fiecare data ne trezeam cu fata la spate…o bucata de material ne lua vizibilitatea. Ai mei rad  cand le amintesc de tataie si celebra caciula, si cum noi ne trezeam putin derutati si nu stiam incotro s-o apucam, avand caciula pe fata…

As vrea sa am si acum o “caciula cosmonaut”… sa adorm cu ea pe cap si sa ma trezesc cu fata …in alta parte…visez…

Da-mi si mie un cosmonaut dintr-ala, ca mi-e frig!

citind

De te-ai putea privi asa

cum esti

mai putin mascat

“nemachiat”

curat…

sau (ne)curat

odata iesit din tine te-ai mira

ca esti

mult altfel decat atunci cand priveai

dintre carnuri

ei te vad altfel

tu nu prea poti sa vezi cu ochii lor

nu-i asa?

in tine sau in ei….

.

Soarele trece prin fereastra asta inalta
foarte inalta…
geamurile au gratii,
la mijloc un patratel
pe unde poti scoate oricand capul
daca esti copil…
ghilotina sau fereastra
pentru visele lor?

am aflat ca aici a fost un orfelinat
demult
in camera asta,
pe locul scaunului meu…
a fost un pat

copilul ce-a visat
e sub piciorul scaunului

poate se joaca
se aseaza ghemuit in coltul de langa geam

spera ca asa o sa apara mama?
sau poate spera ca vor cadea drugii de fier..?

urc scara in spirala
pasesc pe un coridor ingust
sunt la mansarda…
rasucesc cheia
intru in camaruta joasa,
trebuie sa ma aplec
are geamul indreptat spre cer
ma intreb: cine a stat aici?

ma intorc in camera cu tavanul inalt
ma asez la birou
vad copii ce se joaca pe covor
se incalzesc la soba din colt
apoi privesc spre gratiile ce nu sunt doar decor

privesc cu ochii lor…
si nu prea….

privesc

Imi sprijin casa de bratele

ochelarilor…

cu susul in jos.

O vad rasfrangandu-si acoperisul

in lentila groasa…

Mai sus cerul albastru plin de puf

mai jos zapada

Intre ele …

casa mea cu fundul in sus

Am s-o intorc si-am s-o privesc prin lentila curata…

cu acoperisul de paie murdare

cu peretii albi

Privita asa o secunda,

imi pare c-atarna de sus sau de  jos

de pamant sau vazduh

vis(and)…

 

“Vântul a bătut cu putere toată noaptea. Mă trezesc de mai multe ori şi aud vântul şuierând de-a lungul pereţilor şi mai mult decât atât; vântul ia în stăpânire casa, astfel încât lemnăria veche geme, se aud trosnete de peste tot, sunete stridente, şuierate, aproape ameninţătoare venind dinspre pădure, un zăngănit metalic şi un zgomot puternic vennind, cred, dinspre magazie şi sunt cam ingrijorat aşa cum stau în întuneric cu ochii în tavan, dar este cald sub plapumă şi nu am nici o intenţie să mă scol acum. Mă întreb dacă ţiglele de pe acoperiş vor rezista, sau dacă vor fi luate de vânt în curând, vor zbura prin curte în vârtejuri şi îmi vor lovi maşina. Hotărăsc că nu se va întâmpla asta şi adorm la loc.”

Per Petterson, La furat de cai, capitolul 9/pag.99

Se recomanda a se citi in doze mici, pe banca trenului, in paturi suspendate, agatat de scari imaginare, in poduri, pe maluri de rau, in cabana de la munte, in mansarda incalzita…in doi, ca o taina, soptita prietenilor…la ceas de seara

mereu

Nici ca-mi vine

sa-mi dau jos hainele

astea.

miros a ger

a fum

a zapada

a etern

un pic asudat

ca un vis

indelung cautat

cristale de gheata

Apa fierbinte se varsa in cana de fier

stiai ca daca jupoi coaja unui mesteacan poti aprinde
un brat de vreascuri uscate
arde ca benzina

mi-a aratat unchiu` sambata
cand am mers in padure
la taiat de lemne

stii ca am tras copaci taiati dupa mine
pana in luminis

am obosit pentru ca asa am dorit
apoi m-am asezat pe jos
si am privit ceva ce nimeni n-a mai privit
cerul gri si crengile fragile ce se miscau
secunda aia a fost a mea
am inregistrat-o si n-am mai returnat-o

timpului

mi s-a spus…
nu sta pe pamant
trage

am stat doar un minut
apoi m-am ridicat
am plecat iar la carat
m-am impiedicat
in frunzele de stejar, mesteacan si fag

am trecut valea
am privit ciortea plina de promoroaca
de departe

am zis: o sa ma duc sus
sa privesc in zare si in adancimea sa

vantul batea putin cam tare
asa ca am cules in graba pietrele pentru tine
si am fugit acasa

paiele de pe cocoasa asta de munte
pline de gheata
erau ca niste cristale
in vant

zgomote, suiere, mici bucati de sticla
ce se topesc

dar inca e frig

carja

L-am zarit astazi la Izvor…

si nu calarea nici un metrou

nu plutea pe nici o sina

era mai sus de scari

la intrare.

eu doar treceam

el invartea in aer

carja

altadata isi sprijinea gandurile in ea

acum sprijinea cerul sa nu cada

desi am avut impresia ca ma cauta

sa imi dea una in moalele capului

l-am ocolit

el isi invartea in jur carja sub forma de cracuta

ce cauta un izvor

miscari ciudate aveau mainile lui

ridicate in aer

carja sprijinea aerul prea greu

el doar ne pazea

ingeri

Mi-am sprijint inevitabil carbunele de coala alba

aveam in minte desenat un inger

 pe jumatate inecat

pe jumatate salvat

nu a voit sa iasa si sa se aseze pe hartia asta groasa

a iesit in schimb un inger cu capul deformat

putin distrat, intr-o rana, scurgandu-se in valuri…

cu aripi in loc de mana

mai tarziu in noapte a iesit o mica zana

si ea are aripi

dar e cheala

si intr-un final ingerul ghebosat

caruia i s-a scurs o lacrima mare din ochiul stang

a tinut-o cu mainile-i mici sa nu cada

in ea crestea un copac

vantul a inflorit o floare de gheata

intr-o zi o sa vi-i arat pe toti, asa cum au iesit

scurgandu-se prin mana-mi picata

desenez cu albastru in gand

insa in realitate toti ingerii mei sunt in carbuni