Degeţel sau Iubiţel…

Lăstarul meu de portocal, Jose Mauro de Vasconcelos

“Confesiunea finală
Anii au trecut, dragul meu Manuel Valadares. Azi am patruzeci şi opt de ani şi uneori în dorul meu am impresia că am rămas tot copil. Că trebuie să îmi apari în orice moment aducându-mi poze cu artişti de cinema sau mai multe bile. Mata m-ai învăţat tandreţea în viaţă, dragul meu Portuga. Astăzi sunt eu cel care încearcă să împartă bile şi poze, fiindcă viaţa fără tandreţe nu e mare lucru. Câteodată sunt fericit în tandreţea mea, uneori mă înşel, ceea ce se întâmplă cel mai des.
Pe timpul acela. Pe timpul timpului nostru, nu ştiam, mulţi ani înainte, un Principe Idiot îngenuncheat în faţa unui altar întreba icoanele, cu ochii plini de lacrimi:
DE CE SE SPUN LUCRURI COPILAŞILOR?
Adevărul, scumpul meu Portuga, e că mie mi s-au spus lucrurile foarte devreme.
Adio!
Ubatuba, 1967″

Mulţumesc, Jose Mauro de Vasconcelos.