(pe)semne
ianuarie 31, 2008Zbor cu un tren, de fapt aterizez, sunt pe el sau nu sunt eu…
E ca si cum m-as privi din afară.
Mi-e frică un pic, căci am picat pe o şină.
Vine locomotiva chiar pe linia aia dar e cu capul in sus, răsturnata.
Gandesc că am timp să fac următoarea mişcare şi să pornesc cu trenul care trebuie.
Ma catar pe alta sina.
Sunt pe un tren ce zboara.
Am evadat la propriu, de unde nu ştiu…
Aterizez bine.
Doi bărbaţi se uită la mine, nu ştiu dacă ei mă văd.
Vorbesc despre un sac, pachet ce ar fi trebuit să vină pe acest tren-avion, mă gândesc că e posibil să scap ca prin urechile acului.
Sunt la o masă în familie, mă aşteptau, cu masa pusă.
Tata a luat un vin sec să îmi placă şi mie. Iau sticla şi îmi torn singură un pahar.
Ciocnim. Zic sănătate!
Apoi mănânc în picioare înainte de a mânca la masă, de ce…?
…mă doare în gât, verde, urât. Îmi spune că nu se vede pe mine, e bine.
Suntem într-un pat, cu noi e şi o fetiţă, ne spălăm pe mâini cu săpun, ne ştergem pe un prosop care e un pic murdar.
Mi-e bine…?
Cred ca am sa dorm un pic…
