Doru Davidovici

Când omul

Când omul cu toga sfâşiatã şi cu faţa plinã de sânge
S-a ridicat de la pãmânt şi a strigat “Dragoste !”
Mulţimea înfuriatã l-a ucis cu pietre
şi i-a aruncat trupul uscat şacalilor de la poarta de Nord a oraşului.

Când omul cu zale strãlucitoare
S-a înapoiat în fruntea alaiului armatelor victorioase
Cu carele încarcate de jafuri, şi cu lungi convoaie târâtoare de sclavi,
Mulţimea i-a construit – ca sã aibã pe sub ce trece
Un arc de triumf din propriile-i trupuri.