Schimb de cărţi 6

Dicţionar de lagăr, Oliver Lustig

“Ştiţi voi unde vă aflaţi acum?”, tună prima întrebare, după care urmă tacere de mormânt. “Vă aflaţi într-un lagăr de exterminare!”, veni răspunsul rostit cu trufie şi sadică satisfacţie. “Ştiţi voi ce înseamnă aceasta?”, tună şi a doua întrebare şi iar se lasă aceeaşi tăcere de mormânt. “Aceasta înseamnă că, începând de azi, voi nu mai aveţi nici un drept, ci numai îndatoriri. Nici hainele de pe voi nu mai sunt ale voastre. Sunt ale statului german! N-aveţi voie să raportaţi nimic, nimănui, ci numai să vă supuneţi şi să executaţi. Seful lagărului şi şefii de barăci au drept de viaţa şi de moarte asupra voastră.”

Zambesc

Zambesc, aparent aiurea, tu mergi pe cealalta parte, dar pentru mine e de-ajuns sa te stiu si sa ma stii. Zambesti…departarea nu mai doare…

Intr-o zi imi vei prinde mainile si le vei incalzi in causul palmelor tale.
Maine imi voi sprijini privirea langa tampla ta,
iti voi vedea viata toata in linia din palma.
Degetele-mi vor cauta puful de pe spate,
Locul ala tainic dintre coaste…de unde cresc aripi…

Sa nu ma parasesti, Kazuo Ishiguro

O carte despre “noi insine, vazuti printr-o lentila intunecata”, asa cum mi se pare ca o descrie cel mai bine Margaret Atwood.

” -Iar aici se afla comitatul Norfolk. E o zona foarte frumoasa.
O data imi amintesc cum s-a oprit si s-a lasat furata de ganduri, poate fiindca, in lipsa unei fotografii, nu gasise ce sa zica. In cele din urma a revenit la realitate si a aratat iar spre harta.
Vedeti, pentru ca e-atat de izolat spre este, abandonat pe aceasta limba de pamant care se avanta inspre mare, el e in drumul catre nicaieri. Cei care merg spre nord si spre sud (si, zicand aceste cuvinte, a miscat bagheta in sus si in jos) il ignora cu desavarsire. Din acest motiv, e un colt extrem de linistit si destul de dragut al Angliei. Dar este, de asemenea, un colt pierdut de lume.
Un colt pierdut. Asa-l numea si de aici a pornit totul. Fiindca si noi aveam la Hailsham propriul nostru “Colt al obiectelor pierdute”, sus, la etajul al treilea: locul in care se depozitau obiectele ratacite. Daca pierdeai sau gaseai ceva, acolo te duceai. Cineva - nu-mi amintesc cine - a spus dupa ora ca locul ala, Norfolk, despre care Miss Emily spusese ca e “coltul pierdut” al Angliei, este cel in care ajung toate lucrurile pierdute din tara. Nu stiu cum, dar ideea a inceput sa circule si, dupa putina vreme, a devenit practic acceptat de toti cei din anul nostru.”

“Va luam lucrarile pentru ca noi credeam ca ele va dezvaluie sufletele. Sau, ca sa fiu si mai limpede, am facut-o pentru a demostra ca aveti suflet. “

“[..] Marie-Claude nu s-a ingrijorat niciodata pe tema asta. Punctul ei de vedere era: “Daca sunt atat de prosti, lasa-i sa creada”. Da, da…si te rog sa nu mai faci mutra asta acra! Asta a fost inca de la inceput punctul tau de vedere asupra subiectului. N-as putea sa spun ca dupa ce l-am auzit atatia ani si atatia ani, am ajuns sa am si eu aceeasi parere. Dar da, am inceput sa ma gandesc ca poate n-are nici un rost sa-mi fac griji. La urma urmei, nu e vina mea. Cat despre dezamagirea pe care o traiesc toate aceste cupluri, ea nu intra deloc in calculele celorlalti. Pentru ca au nevoie cu totii de un lucru la care sa viseze, de o mica fantezie. Ce-i rau in asta ? Insa vad ca in cazul vostru acest lucru nu e deloc valabil. Voi sunteti foarte seriosi. V-ati gandit cat se poate de temeinic. Ati sperat cat se poate de temeinic. Pentru cei ca voi simt un regret sincer. Nu imi face nici ce a mai mica placere sa va dezamagesc. Dar asta e. “

“[..]Atunci, cum stateam acolo, uitandu-ma la acele gunoaie ciudate si simtind cum bate vantul cu putere peste campiile pustii, a fost singura data cand m-am lasat in voia fanteziei, fiindca, la urma urmei, eram in Norfolk..
Ma gandeam la tot gunoiul asta, la plasticul ce flutura intre crengi, la chestiile ciudate, marine, prinse in gard, si atunci am inchis ochii pe jumatate si mi-am imaginat ca asta e locul unde tarasera valurile marii tot ce am pierdut din copilarie si pana azi, iar acum ma aflu aici, in fata tuturor acelor lucruri, si daca astept suficient de mult, de dincolo de cam va aparea o silueta micuta care va creste pe masura ce se va apropia [...] Am asteptat putin, apoi m-am intors la masina ca sa pornesc mai departe , indiferent care era locul unde trebuia sa ajung.”

- dezamagire, tristete, regret, zadarnicie -

Dimineti banale

Ceasul suna mai devreme decat s-ar fi asteptat. Se intreba de ce s-a grabit si l-a pus sa sune la 8.00 si nu si-a amant sederea  sub paturi si pilote pana la 08.45. E o dimineata rece, aude picaturile cum cad pe tabla casei, pe cimentul din curte.
- Cat imi place cum suna ploaia oriunde ar fi ea, isi spune.
- Nu vreau sa plec de aici acum, vreau sa mai dorm…
Se intinde, mormaie ca un copil mic…care nu vrea sa se dea jos din pat…sigur e frig, trebuie sa deschida usa si sa infrunte aerul rece de toamna. Mai bine doarme pana la prima zapada, cand pe usa larg deschisa vor intra si fulgii de zapada nu doar aerul de toamna-iarna.

Secunde…

Tii secundele ascunse in causul palmei si nu le-ai da drumul nicicand,
Le aud cum se scurg, dar nu pot sa ti le iau…fara a vrea sa mi le daruiesti
Asa ca ascult sunetul timpului ascuns in palma ta.
Minutul ala cu iz de veac l-am pastrat undeva ascuns…
Incerc sa il invelesc in ceva moale ca sa nu ma taie…
E frumos, dar atat de ascutit incat m-ar sfasia …daca l-as lasa…

Ganduri anapoda

Poate ca viata imi va mai da multe palme, dar eu tot am sa visez

In seara asta am citit tristetea in ochii unui copil …
Cearcanele albastrui ii stateau sub ochii tristi.
-Am venit doar sa te salut. Nu pot sta mult.
-Te rog, nu mai fi trist.
-O sa ne plimbam intr-o zi, poate chiar maine.

Mi se spune ca seamana foarte mult cu mine. Acum lumina cade straniu peste coltul ala unde stau inghesuite multe…Mi-e iarasi frica de mine…

Te-as putea iubi mai mult

El: Nu ma iubi ca am sa te strivesc
Ea:Te-as putea iubi mai mult
El: Te-as frange ca pe o paine bine coapta
Ea:Te-as lasa sa ma saruti peste ureche pana am sa aud marea toata
El: Lasa-ma sa iti vorbesc pana obosesc
Ea:Te-as asculta si as adormi luand cu mine in vis cuvintele tale
El: Linge rana asta sa se vindece
Ea: Da-mi voie sa o cos cu mii de soapte
El: Esti dulce ca o para
Ea: Mananca-ma
El: Vreau sa fiu
Ea: Esti
El: Cauta-ma
Ea: Gaseste-ma

Ai castigat un prieten

De cand am blogul am scris cateva texte pe care la putin timp le-am sters pentru ca m-am simtit murdara sau ca am murdarit si pe altii. dar asta e, asta sunt si trebuie sa imi asum fiecare gest. pentru cititorul meu care exista, cu siguranta.

. si de la capat
August 2nd, 2007

Inima mi-e ca o curva…
sau poate e doar asemeni unui copil orfan
ranit…inrait
inchide ochii si primeste

In fiecare zi imi zic “. si de la capat”