De prin pod adunate…

Lada de zestre a strabunicii

 

E un cal la geam….

In vechea urbe, la ceas de seara, intr-un mic camin cat o cutie de chibrituri, doi copii isi asteapta parintii sa se intoarca cu bucate….
Afara e alb, s-a inserat si ninge…privesc pe geam…si fata spune…
- Uite, un cal care rade, e la geam!
Am uitat sa va spun ca cei doi sunt frate si sora…nu mai mari decat niste pitici de gradina…
Fratele, mai mic fiind, asculta cu luare aminte spusele surorii atotstiutoare si repeta plin de incredere.
- La geam e un cal ce rade, asa-i!
Iar va aduc la cunostinta ca e vorba de un cal zburator pentru ca acea cutie de chibrituri in care locuiau cei doi copii si ai lor parinti, se afla la inaltime.
La usa suna cineva…
Dupa cum va spuneam la inceput, cei doi isi asteptau parintii…doar ca intamplarea de la geam i-a tulburat…incat pe data au uitat…si sub un cuier plin de haine s-au pitulat…
Fata, spune:
-Nu, nu putem raspunde, sigur e calul care rade!
Dupa zeci de minute de groaza cuibarita in trupurile lor mici de pitici…la geamul de la balconul somptuoasei resedinte bate cineva….
-Cine sa fie, intreba fetita pe-al ei fratior…
-Cine e?
Deschideti usa copii, e mama.
Probabil va intrebati cum a ajuns mama sa intre pe acolo. Noroc cu vecinii care locuiesc in acelasi tip de cutii de chibrituri, la nici doi pasi facuti prin aer…
Mama…tu esti? Am crezut ca e un cal la geam, ce zboara pana sus si apoi rade….
Cei doi copii ar fi putut sa plece pe un cal zburator…

 ( E cazul sa ii fac un update povestii mele….cat de curand)

Inger fara fata

Ma numesc Rosu, Orhan Pamuk, ed. Curtea Veche, 2006

Fragmente

“Cartea mea cuprinde imaginea mortii, am zis, spre a arata cat de tihnita este lumea Padisahului Nostru, cuprinde imaginea copacului - pe care i-am cerut lui Barza, miniaturistul cel mintos, s-o deseneze - cupinde imaginea Diavolului, cuprinde imaginea calului, care te poarta pana hat, departe, cuprinde cainele, intotdeauna chibzuit si intelept, cuprinde banii…”

“Toti talharii, poetii, melancolicii stiu ca, atunci cand se rosteste chemarea la rugaciunea de seara ginni si demonii din sufletele lor se zbat, se razvratesc si ii atata intr-un singur glas. Afara, afara, spune vocea fara tihna dinlauntrul nostru, fugi printre ceilalti oameni, in profunzimea intunericului, a mizeriei, a ticalosiei. Mi-am inchipuit anii imblanzirii acestor ginni si demoni. Mi-am zamislit picturile, pe care foarte multi le-au privit ca pe un miracol al mainilor mele, cu sprijinul acestor ginni si demoni. Dar de acum sapte zile de cand l-am ucis pe nemernicul ala, nu mai izbutesc sa stapanesc, la vreme de seara, ginni si demonii care salasluiesc in mine. Se zbat cu o asemenea incrancenare, incat imi spun: poate daca ies putin, se mai ostoiesc.[...]
Picioarele m-au purtat catre acest cartier marginas in care vin in fiecare seara, catre aceste strazi parasite, pe care nici macar ginni si stafiile n-ar putea patrunde fara sa se infioare.Am auzit ca jumatate din barbatii care locuiau in aceasta mahala au murit in razboiul cu persanii si ca cealalta jumatate au parasit-o pentru ca poarta ghinion, dar eu nu cred in asemenea lucruri.[...]
Am dat ocol prin spatele tufelor de mure si al dafinilor care miroseau placut chiar si pe vremea cea mai rece, am aranjat, cu grija dintotdeauna, cosul prabusit si scandurile de la ferestrele carora le cazusera obloanele si am intrat; am tras in piept mirosul de fum si de mucegai care stariua inauntru de o suta de ani. Eram atat de fericit sa ma aflu acolo, incat a crezut ca ma vor napadi lacrimile.

Daca n-am apucat inca sa va spun ca nu ma tem de nimeni, in afara de Dumnezeu, ca osanda de care voi avea parte in lumea asta nu face doua parale pentru mine, doresc s-o spun acum.”

as putea foarte bine sa nu ma opresc…citand toata cartea :D…dar mai bine va apucati si voi de ea.

Un sens

Astazi, ieri si orisicand,  am cautat un sens intr-o piatra, suna a gol si era tare. Asa ca era necesar sa fac un drum, m-am urcat pe un deal si am privit la soarele rosu, am fumat …in van…

Inca o data am cautat sensul, ascultam picatura care cade, un sunet se nastea in fiecare clipa…Rotile masinilor pe soseaua uda actioneaza ca un sedativ, numai daca sunt la intervale destul de mari… doar e miez de noapte…

Apoi am cautat un sens in fumul de tigara, dar disparea atat de repede incat n-am reusit sa il prind…

Acum stau cu o bucata de carbune in mana si caut sensul intr-o foaie alba…ceva se contureaza …poate o sa va spun alta data…

PS.  imaginea nu imi apartine, puteti arunca o privire aici - http://perso.orange.fr/atelier.bruce.krebs

Grand Hotel

This is a must ! Grand Hotel

“Grand Hotel. Mereu la fel.
Oamenii vin, oamenii pleacã. Nimic nu se întâmplã niciodatã.”