Extrem de tare si incredibil de aproape, J. Safran Foer

  Am luat cartea si am facut ca de obicei, m-am uitat la sfarsit, ei…pot sa spun ca aceasta carte are un final ilizibil  sau cel putin ciudat, cateva zeci de pagini parca puse doar asa de umplutura…ce sa fie asta? imi ziceam. 
Aseara,cand am terminat de citit ultimul rand, am recitit si cele 10 pagini care aparent nu aveau nimic scris…
m-a intrebat, ce s-a intamplat? parca porti pe umerii tai o grea povara, suferintele intregii lumi. Asa ma simteam pentru cateva clipe. Incercam sa ma analizez, intrebandu-ma cu glas tare:
-De ce ajung sa empatizez? de ce ma simt bulversata de cele mai multe ori, de ce ma transpun? Nu stiu daca sa o consider o slabiciune..sau un dar… eu intodeauna am considerat-o ca fiind instabilitate emotionala. Confunzi foarte des registrii? Care e realitatea si care e fictiunea? De ce alegi sa simti prin intermediul altor vieti?
-Ei…uite cum s-a apucat ea sa puna diagnosticul! mda…

Si parca toata povestea s-a redus la acele imagini de la sfarsitul cartii. Da, e trist.

Fragmente:

-Sunt aici, domnule doctor Fein, pentru ca pe mami o supara faptul ca imi fac viata imposibila.
- Si n-ar trebui s-o supere?
- Nu chiar. Viata e imposibila. [...]
- In acest moment, simt tristete, fericire, furie, dragoste, bucurie, rusine si ma si amuz un pic, pentru ca o parte a creierului meu isi aminteste un lucru caraghios…
- Se pare ca simti ingrozitor de multe.

[..] ca si cand toate cartile lui ingropate au fost seminte, iar fiecare carte s-a transformat intr-o suta.

 Si cate ar mai fi de spus…dar cartea vorbeste atat de bine. Lectura placuta!