Pagina 111.Tag.

Tag via Oedip

Asa ca …ma uit in jur, carti pe jos…ma gandeam la cartea din rucsac, oare ea o fi mai aproape de mine acum? Cea mai aproape era Jurnal, Mircea Eliade….hmmm…dar parca n-as deschide-o pe asta, dedesubt era Tora Scrieri intelepti…zic…bravo asta-i buna! mai incolo  Sonia Palty, Evrei, treceti Nistrul!…Revin la prima pe care-mi cazura ochii, Jurnalul, deschid la pagina 111 si citez:

“5 aprilie 1947
La muzeul Cernuschi pentru frescele de la Ajanta, admirabil copiate de un pictor persan. Senzualitatea acestor imagini fabuloase, importanta neasteptata a elementului feminin. Cum putea calugarul budist sa se “libereze” de tentatiile carnii in preajma atator trupuri goale, superbe, triumfatoare in plenitudinea si beatitudinea lor? Numai intr-o versiune tantrica a budismului putea avea loc un asemenea elogiu al femeii si al senzualitatii. Se va intelege intr-o zi ce rol important a avut tantrismul, intre altele pentru ca a revelat, si a impus in constiinta indiana, valoarea “formelor” si a “volumelor”(triumful celui mai languros antropomorfism impotriva aniconismului originar).”

5 aprilie…viata mea a capatat alte coordonate tot intr-o zi de 5 aprilie 2007

Carte catre tine

Sejurul meu, in capitala europeana a culturii in 2007, minunatul oras Sibiu, oras securizat si foarte cald atat prin zidurile sale, cat si prin oamenii sai, a fost minunat. La “Euroiudaica” am cunoscut o multime de oameni minunati, expozitii, concerte, o conferinta foarte interesanta despre Mihail Sebastian, anul asta se implinesc 100 de ani de la nasterea sa, in octombrie, parca. Daca nu ai apucat sa il citesti pe Sebastian, fa-o. A fost un om de geniu si e atemporal prin creatia sa - “Daca ai stii sa nu astepti nimic!”, “Nu vreau sa fiu invatat sa fiu liber, ci vreau sa fiu liber pur si simplu.”
De la Sibiu am primit muuulte carti gratuit, de la editura Hasefer, foarte tare, trebuie sa am timp sa le si citesc, am mai primit si Tora, Profeti Scrieri si in ro, engl si ebraica. Nu stiu daca o sa ma ajute candva, dar cine stie.
Astazi, de asemenea am aflat ca sunt laudata si m-am rusinat, pentru ca ma simt cu musca pe caciula. Coordonatoarea lucrarii mele de masterat mi-a transmis indirect cateva cuvinte incurajatoare. Numai sa am curaj si sa ma apuc de treaba. De fapt eu stiu ca nu e numai lipsa de curaj, ci e si o mare lene. Nu stiu de ce am tendinta sa complic lucrurile.
Un lucru e cert, am nevoie sa comunic cu tine, draga prietene. Multe lucruri vin de-a valma in capul meu, lucruri sincere, vreau sa cred, dar in momentul cand as vrea sa ti le spun ma blochez, nu mai ies, se opresc in gat. Aici probabil ca sta la baza faptul ca nu pot sa imi asum consecintele care ar putea aparea in urma accesului meu spontan de sinceritate. Nu ma intelege gresit, de felul meu sunt foarte sincera, mult prea, pana la lacrimi (imi place sa exagerez din cand in cand, de multe ori am fost ofticata pe timiditatea mea care m-a dat inapoi de la o cariera minunata de  starleta…star in devenire).
Iesirile noastre la un minunat cocktail “atomic cat”, “soviet” sau “sunrise” au fost de reconfortante…, chiar daca dimineata aveam capul de plumb. Am tinut-o doua zile pe Salitos dupa care m-am linistit. Am avut orgasme culinare fiind ajutati de bonurile valorice, ne-am extaziat ca niste adevarati oameni ai muntelui, intrand in hotel Ramada.
- Platiti cu bonuri?
- Avem fata de bonuri, nu-i asa?
E un pas! De la cina ciobanului la trandafir de somon fume…
Multumim organizatorilor.
Pe drumul de intoarcere pe valea Oltului a aparut si curcubeul. E un semn de bun augur!

P.S. Am avut parte de multe experiente interesante, pline de substanta. Cu alta ocazie o sa amintesc de celebrul papusar R. Zolla si alti oameni minunati.

28-30 iunie 1941

Au trecut 66 de ani de la Pogromul de la Iasi, 28-30 iunie 1941. Sa nu uitam niciodata sa ne invatam copii sa isi accepte trecutul.

Foto Credit: USHMM, courtesy of Serviciul Roman De Informatii

Evreii adunati in gara din Iasi sunt goniti de catre politisti romani, unul cate unul, pentru a fi imbarcati in ‘trenul mortii’ ce se indrepta spre Calarasi. În dupa-amiaza zilei de 29 iunie s-a luat hotarârea „evacuarii” din Iasi a evreilor retinuti ca suspecti la Chestura de politie. Transportul spre gara a aproximativ 2.500 de evrei supravietuitori din curtea chesturii a început la 9 seara. Au fost însarcinati cu aceasta operatie: un subinspector de politie, doi ofiteri de politie, doi sefi de sectie de politie si douazeci de gardieni. Convoiul a fost escortat de un grup de ofiteri si soldati germani dotati cu doua tancuri si doua motociclete . Sositi la gara, dupa o lunga numaratoare, timp în care au fost obligati sa stea întinsi cu fata lipita de caldarâm, arestatii au fost îmbarcati într-un tren cu vagoane de marfa. [Surse: Ioanid, Radu. The Holocaust in Romania: The Destruction of Jews and Gypsies Under the Antonescu Regime,1940-1944. Ivan R Dee, 2000; Carp, Matatias.Holocaust in Romania: 1940-44. Primor Publishing Company,1994]

A fost sau n-a fost revolutie la mine in sat…??!!

Nu e 22 decembrie, nu e iarna, dar eu ma gandesc la chestia asta. Cum asa? Pai…am ramas in urma cu filmele si tocmai am vizionat A fost sau n-a fost, regia Corneliu Porumboiu. Ce pot spune, e genial filmul asta, e genial regizorul!

Desi se presupune ca ar trebui sa stiu cum au stat lucrurile in `89, nu stiu. Aveam, pe atunci, 7 ani si tot ce imi amintesc este ca stateam sus pe marginea canapelei de la tara si ne uitam la televizor, stiu ca ma entuziasmam, dar nu stiam de ce se stransesera oamenii aia acolo, frate-miu nu stia inca pe ce lume e la 4 ani, de la mine ce pretentii sa am. 
A fost sau n-a fost, asadar, revolutie la mine in sat? iata intrebarea… In zilele urmatoare stiu doar ca am vazut un tanc trecand pe drumul neasfaltat al satului nostru de munte, nici astazi nu e asfaltat…

Revenind la film, jocul actorilor e reusit, personaje pitoresti pe care se citeste orice emotie, foarte expresiv este domnul Piscoci, un personaj tragi-comic, batranul ajuns la pensie, cel care a trecut prin multe si devine sentimental.

Fragmente din dialogul din film. Merita vazut! mentiune pentru cei ce sunt la fel de in urma cu vizionarile…

Deci a fost sau n-a fost revolutie la noi in oras?
Lumea a iesit in oras inainte de plecarea lui Ceusescu de la CC?

-Alo, Costica Bejan la telefon.
-Opa! Buna ziua, domnu` Bejan.
-Domnul Lajdarescu, cu individul asta, care habar n-are pe ce lume traieste, v-ati gasit dumneavoastra sa vorbiti despre sfanta revolutie? [...]
Manescu: -Ia zi ma, unde erai tu pe 22 decembrie 1989?

[...] V-am sunat sa va spun ca ninge afara.
-Da, ninge ca pe vremuri.
-Bucurati-va domnii mei de zapada ca maine va fi noroi din nou.
-Craciun fericit!

P.S. Grupul Rotaria, inspirata alegere!

Degete murdare

 Astazi pornind spre birou ma gandeam ca o sa ma linistesc scriind ceva. Ajung. Imi zic: ce sa scriu?  Despre mine, nu prea pot fara sa cad in ridicol. M-am gandit ca imaginea asta ar putea sa spuna mai multe despre mine, mai mult decat stiu, chiar si eu.

Ganduri prajite

Trecea agale printre miile de trecatori, avea o figura plictisita, poate ca ii era rau, sau cine stie la ce se gandea…
Privea incruntata undeva in fata, nu ii mai era frica de cei din jur, acum ii erau indiferenti. Dar nu e indiferenta cel mai crud sentiment? Cel mai alienant, secatuitor de viata, de speranta? De cate ori nu si-a dorit sa fie indiferenta sa n-o mai doara neputinta…iar acum se vede in situatia asta.
Picioarele o dor, talpile ard, dar vrea sa se epuizeze, sa o doara salele, sa ajunga acasa si sa adoarma instantaneu. Asa gandea ea intr-o zi in care soarele batea atat de tare, incat nici un gand nu putea sa ramana neprajit.
Pasi mari facuti din vopsea aveau sa o inveseleasca, pasi atat de mari incat in momentul cand vroiai sa mergi pe urmele lor riscai sa cazi …sau puteai deveni intr-o secunda extrem de caraghios, chinuindu-te sa te asemeni uriasului.

Cablul de alimentare e mai mult decat un cablu

Ma gandeam ce am face daca am ramane fara energie electrica? 
Daca ti s-ar fura cablul de alimentare de la laptop ai rezista fara sa ai o cadere nervoasa de zile mari?
Daca din casa ti-ar disparea un asa pretios obiect ai plange cu lacrimi de crocodil… Eu tot vreau sa vad un crocodil plangand…printre multe alte curiozitati ale naturii…

Am plecat devreme de acasa, mi-am luat cu mine Camera obscura a lui Nabokov, la 7.25 citeam in statia de tramvai…trebuia sa cobor la Victoriei, doar ca m-am trezit in momentul cand inchidea usile si pleca din statie…Fucking shit! zic printre dinti. Cand o fi trecut timpul? Foarte tare! Vreau sa uit o data atat de mult de ce-i din jur si sa ma trezesc la realitate inainte de a adormi.

M-am gandit sa imi petrec o zi citind in mijloace de transport in comun, de preferinta dotate cu aer conditionat :).
Cam multe pretentii, nu?
Ma gasiti agatata de bara din tramvai…cu Nabokov de mana.

Umbre facute de o parte din mine

Extrem de tare si incredibil de aproape, J. Safran Foer

  Am luat cartea si am facut ca de obicei, m-am uitat la sfarsit, ei…pot sa spun ca aceasta carte are un final ilizibil  sau cel putin ciudat, cateva zeci de pagini parca puse doar asa de umplutura…ce sa fie asta? imi ziceam. 
Aseara,cand am terminat de citit ultimul rand, am recitit si cele 10 pagini care aparent nu aveau nimic scris…
m-a intrebat, ce s-a intamplat? parca porti pe umerii tai o grea povara, suferintele intregii lumi. Asa ma simteam pentru cateva clipe. Incercam sa ma analizez, intrebandu-ma cu glas tare:
-De ce ajung sa empatizez? de ce ma simt bulversata de cele mai multe ori, de ce ma transpun? Nu stiu daca sa o consider o slabiciune..sau un dar… eu intodeauna am considerat-o ca fiind instabilitate emotionala. Confunzi foarte des registrii? Care e realitatea si care e fictiunea? De ce alegi sa simti prin intermediul altor vieti?
-Ei…uite cum s-a apucat ea sa puna diagnosticul! mda…

Si parca toata povestea s-a redus la acele imagini de la sfarsitul cartii. Da, e trist.

Fragmente:

-Sunt aici, domnule doctor Fein, pentru ca pe mami o supara faptul ca imi fac viata imposibila.
- Si n-ar trebui s-o supere?
- Nu chiar. Viata e imposibila. [...]
- In acest moment, simt tristete, fericire, furie, dragoste, bucurie, rusine si ma si amuz un pic, pentru ca o parte a creierului meu isi aminteste un lucru caraghios…
- Se pare ca simti ingrozitor de multe.

[..] ca si cand toate cartile lui ingropate au fost seminte, iar fiecare carte s-a transformat intr-o suta.

 Si cate ar mai fi de spus…dar cartea vorbeste atat de bine. Lectura placuta!

Te-ai dilit!

Ma vad trezindu-ma la ore matinale, desi e duminca!!! Soarele deja bate puternic in geam, strabatand prin deschizaturile jaluzelelor. M-am trezit nelinistita, probabil pentru ca in miez de noapte, la 02.22 aveam atat de multe idei, vroiam sa scriu, imi faceam scenariile in cap, povestioarele curgeau, eu le aranjam si le dadeam forma in speranta ca imi va fi mai usor sa le pun pe hartie dimineata. Imi ziceam, lasa o sa ma trezesc dimineata si o sa le scriu atunci. O dorinta de a prinde orice gand care iese din mintea mea, de a-l incatusa…Acum, la ora 08.12 nu am nici cea mai vaga idee despre ceea ce as fi vrut sa scriu acum sase ore, ma frustreaza ideea ca nu imi pot controla gandurile atat de usor

Studentul politehnist traducator de ocazie vs. profesionisti

Poti determina gradul de cultura al unui individ care face traducerile pentru un serial de televiziune? Ma amuzam copios aseara citind replicile care apareau la unul din episoadele din Heroes. In curand vom putea efectua cercetari cu privire la apartenenta unui individ la un anumit grup, la o anumita clasa sociala, doar analizand traducerile facute instant de un oarecare…. Putem determina cu usurinta gradul de cultura al traducatorului? Cum ne influenteaza pe noi asta? Cum influenteaza el generatia respectiva?
Daca stam bine sa ne gandim, in anii `90 exista o voce foarte puternica si cam singura, la momentul respectiv, in domeniul traducerilor de film. Era moda, dublarii filmelor, ma bucur ca la noi nu a prins asta, mi se pare grotesc. Sunt posturi unguresti, franceze ..etc. unde orice film este dublat. Acum avem o multime de indivizi care fac munca asta (subtitrare), mai mult sau mai putin bine. Stiu doar ca la un moment dat nu te mai amuza faptul ca subtitrarea e facuta cu picioarele. Oare era beat? Ma intrebam. Asta pentru a-i gasi justificari …mai mult sau mai putin plauzibile. – Sigur te-ai dilit! Sper sa-ti revii pana la urmatorul episod…sau sezon.