Calauza, Andrei Tarkovski
mai 19, 2007Insemnarea asta este de fapt suma tuturor experientelor avute vis-a -vis de filmul asta pana acum. Ma situez, momentan doar la a treia vizionare, dar vreau sa imi actualizez insemnarile, poate ceva idei noi… cine stie!
Prin 2000-2001 scriam, impresionant film, am pastrat cuvantul asta in vocabular, el revenind de fiecare data cand ma bulverseaza sau ma depaseste…
Parca viata e o inchisoare.
Simboluri: cainele, tunelul, zgomotul trenului, dunele de nisip,laptele, apa murdara, tava din apa si refelctia soarelui in ea, piulita…si multe altele…
Imi pare nespus de rau ca nu pot sa imi exprim sentimentele pe care mi le-a relevat acest film, pur si simplu imi vin doar cuvinte, nu pot sa le leg, sa le integrez intr-o fraza.
Ma obsedeaza imaginea cainelui care apare in periplul spre camera “fericirii” (in care ti se indeplineste orice dorinta).
Ma gandeam care este idealul meu. si astfel imi amintesc de una din replicile filmului, oare stiu ce vreau? ceea ce vreau este intr-adevar idealul meu? nici de asta nu pot fi sigura.
Totul in film are substrat, semnificativa… imaginea in care sunt asociate cele doua materiale complet diferite, lemnul (padurea, copacii) si fierul vechi-ruginit. Invadarea spatiului sacru (natura) de catre monstrul-industrializare.
Pe fata calauzei se poate surprinde disperarea, dar si siguranta apartenentei la un loc, acel loc, utilitatea sa era data de faptul ca el oferea celorlalti “nenorociti” ceea ce el nu avusese si nu putea sa aiba niciodata “fericirea”. Fericirea ar fi doar simplul fapt ca mai ai speranta, ca mai ai credinta…poate…
20.01.2001
Am vazut si a doua oara filmul asta. Nu pot sa spun ca mi-au fost dezvaluite alte sensuri…
Pot sa spun ca de data asta am fost mai atenta la alte aspecte care prima data mi-au scapat.
Cainele a ramas, inca, un mister pentru mine. Una dintre cele mai frumoase imagini (artistice) este cea de la sfarsit - bolul cainelui, totul negru si apare laptele (alb-negru-dual-contrar).
Cine e “Mistretul” care a distrus “florile”?
-Vrei sa faci puscarie?
-Pentru mine totul este puscarie!
Natura-fierul ( ca element rigid)
Noroiul, felul inc are stau personajele pe el, cum dorm pe el.
Necredinta. In fond, nu intra in camera aceea, ajung acolo, dar ezita, le este frica sa-si spuna cea mai arzatoare dorinta.
MIstretul a intrat, isi dorea ca fratele sau sa invie si a primit un sac cu bani. Dupa o saptamana s-a spanzurat. Da, aveau de ce sa le fie teama! In fond ceea ce ne dorim este, oare, ceea ce ni se cuvine?
“Scriitorul” dorea sa aiba geniu.
“Profesorul” nu mai stiu.
“Calauza” nu dorea decat sa vada cum cei pe care ii dusese pana acolo sunt fericiti.
Pentru mine este de-ajuns sa ii vad pe ei fericiti!
In fond, da, sunt un ratat, un ratat care ajuta pe alti nefericiti sa-si gasesca “fericirea”. Conditia era una singura - sa crezi! De ce vin oamenii? Pentru a-si regasi speranta.
Fetita-ce-i cu ea? nu stiu.
Laura,te-am tagguit! Si mi-am schimbat si adresa blog-ului, asa ca te rog sa o modifici si tu in blogroll
Vezi si celelalte filme ale lui, simbolurile astea se plimba prin toata creatia lui. Nedumeririle o sa se descilceasca.
Tia, am reusit sa mai vad cateva din filmele lui, dar inca imi este inaccesibil. Sincer, nici nu stiu daca vreau sa mi se dezvaluie total si stiu ca nici nu este posibil asta.
Mi-am propus sa imi ofer un week end in care sa revad filmele lui…sper sa avem ocazia sa discutam candva despre ele. Toate cele bune!
eu mereu am asociat cainele cu anubis.de fapt mereu este exagerat avand in vedere ca am vazut filmul doar de 2 ori
o interpretare
http://cinekis.blogspot.com/2008/02/spaiul-sacru-n-filmele-lui-andrei.html
@booton: sau inspiratia, divinul. la aparitia cainelui lucrurile incep sa se’ntample. dar nu pentru ca in engleza “dog” e scrisul inversat a lui “god”
o alta interpretare a filmelor lui Tarkovski - cartea Elenei Dulgheru, Tarkovski. Filmul ca rugaciune. unii ar spune ca e o lucrare cam tezista.
multumesc voua! poate ca se apropie momentul pentru maraton “Tarkovski movies”.
later edit. apoi am ajuns sa citesc ce a scris AlexS si am vazut ca si el aminteste de Elena Dulgheru
Fetiţa este speranţa? Tinereţea, perpetuarea idealului… În final pare ca şi cum ar merge dar de fapt era dusă în spate.
Sau poate înseamnă că trebuie uneori să ne lăsăm purtaţi în grija Lui până când o să fim capabili să luăm deciziile potrivite.
inca n-am inceput maratonul “tarkovski”…dar mi-e dor si frica de filmele lui…
imi place cum vezi fetita…
si poate important nu este atat ca interpretarile sa fie la fel, ci important este ce ramane dupa “descifrare”, unde ne duce cu gandul si cum ne impinge inainte pe drum ….cum ne da putere sau ne zdruncina…
cel mai bun film al lui mi se pare totusi Solyaris.
si apropo, am observat ca in fiecare film al lui apare cate un caine care (cred eu) joaca un rol foarte important. Cred ca toate filmele lui fiind bulversante simte nevoia sa adauge un personaj atat de familial si de cald incat sa calmeze si sa linisteasa spectatorul sau poate personajul principal care mai in toate filmele sale e pe muchie de cutit intre nebunie si poezie.
intotdeauna linia e fina…intre cele doua…
fetiza are puteri iesite din comun, e un mic monstru care nu se incadreaza vietii sociale.un mic semn ca se poate oricand evada!
vedeam “calauza” la 4 ani prima data(deh, parinti artisti).mi s-a intiparit in minte din acel moment cum piatra e aruncata intr-o groapa fara fund,neauzindu-se (decat tarziu?) zgomotul caderii. m-a obsedat toata viata acel cadru.
nu am mai revazut filmul de cativa ani, s-au estompat un pic unele dintre imaginile care ma obsedau …