Claude Karnoouh, Românii. Tipologie şi mentalităţi.

“Abia venite din satele lor, aceste mulţimi dezrădăcinate nu aveau încă sufletul destul de pătruns de urbanitate ca să reziste, interior, răsturnării sociale aduse de instaurarea forţată a regimului comunist. Sub mantia de beton, oraşul contemporan ascunde ceva rural, greu de definit, care aminteşte de târguşorul prea repede dezvoltat, jenat şi oarecum încurcat într-o haină care nu i se potriveşte. Valuri succesive de emigranţi au lăsat oraşul fără elitele lui, făcând loc ţăranilor parveniţi care l-au cucerit şi i-au imprimat stilul lor. Niciodată, în Europa, de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial încoace, nu existat capitală mai supusă satului decât Bucureştiul de astăzi.

Adevărul Bucureştiului pe care îl iubesc şi care, în acelaşi timp mă irită, se află chiar în inima oraşului, la piaţă; acolo unde se întâlnesc bărbaţi şi femei din toate categoriile sociale, în raporturile lor reciproce, în multitudinea dialectelor regionale şi a comportamentelor culturale; piaţa nu se reduce la troc, la schimb, la negoţ, ea prezintă imaginea sintetică a unei întregi societăţi.

Pieţele s-au bucurat întotdeauna de creditul călătorilor: viermuiala lor omenescă, paleta de culori ce se îmbină aici , mirosurile de legume, de flori, de carne friptă şi de putrefacţie ce se amestecă, cuvintele-strigăte, onomatopeele care străpung la intervale regulate vacarmul surd şi monoton trezesc şi exacerbează simţurile. Când plec din piaţă, simt un fel de oboseală ca şi cum mi-aş fi epuizat toate resursele perceptive în mijlocul acestui conglomerat indescifrabil de biologic şi de social, de constrângere şi de spontaneitate.”