Ingerul din noroi

Un înger începuse să îmi tulbure adolescenţa…nu mă lăsa nicicând, până ce nu îl desenam pe hârtie. Cinci ani l-am dat uitării…o criză a adolescenţei mele…manifestarea divinului, într-o formă mai accesibilă…aşa o vedeam, poate. Îmi tulbura ziua…Acum, după atâţia ani s-a întors…mi-a şoptit …vreau să mă închpui din noroi…Mi-a fost tare frică … nu eram sigură că o să mă mai lase să îl redescopăr…mi-era frică că n-am să-l mai recunosc…E tot el…chiar mai frumos, mai uman…dar în aceeaşi postură…încă mi-e interzis contactul direct cu faţa lui…am privilegiul de a privi aripile de lut…şi pletele grele…Faţa îi e întoarsă de la mine…