
12Silfide
mai 12, 2008casa de la nr.12… aproape de un pod, ai putea ca dupa ce il treci sa te strecori pe una din stradutele laturalnice, care totusi dau in drumul mare. din departare e ca si cum as privi o mare vietate, respira prin toti porii, are mii de plamani mici si verzi, interconectati ce ascund fisuri sau tencuiala jupuita. nu pot sa nu renamarc ca masinile mai au putin si ma calca, merg drept pe mijlocul stradutei, inca un alt nume, apoi o pisica neagra apare de neunde si trece strada. pftui! cred ca trebuie sa fac ceva…dar am uitat cum se face, asa ca imi imaginez ca m-am dat peste cap de trei ori. Merg mai departe. In stanga casei scari ce duc la casa celui in care cred…in fata mea, o usa fara geamuri, poate si scari ce duc mai sus. iar vad usi de lemn ca buretele, spongioase, tinand captive in ele picaturi de ploaie de acum un deceniu, ma tot intreb cum arata o picatura de ploaie majora…n-am idee. pot sa vad doar ce face o picatura de ploaie unei usi ce e deja nonagenara…o alimenteaza. zic: frumos! de sub plamani incerc sa descifrez numele strazii…Silfidelor…. asta e jumatate din casa, cealalta jumatate am banuiala ca se afla pe alta strada…plus ca ceva imi sare in priviri…o prelata azurie..sufletelegate…ce ma anunta ca pana si porumbeii ar alege sa zboare pentru mine…daca eu i-as alege…si doar atat. De ea sta lipita, sprijinind-se sau agatandu-se, casa de la nr. 10… n-are nici ochi, nici plamani, nici piele…doar caverne…orbite golite, vene taiate. ici colo urme ce amintesc de ceva frumos. muschii inca intacti, bine asezati …seamana cu niste mici caramizi rosii…sau poate chiar sunt caramizi…
despre ce vorbeam…? a,nr.12…str. Silfidelor…cu ruinele pe strada Gutenberg…doar zid…